Midnight caller

00.24...se aude un bipuit si ecranul telefonului se lumineaza si pe el clipeste poza noastra...desi abia ma pusesem in pat imi ia vreo cateva secunde sa ma dumiresc ca ma suni...tu ...decid sa raspund...urmeaza o conversatie de vre-un sfert de ora, presarata de intrebari ca "mai simti ceva pentru mine?", "te mai gandesti la mine?","ai gasit pe altcineva?", "mai vrei sa ne vedem?"...Toate intrebarile sunt ale tale;eu nu mai intreb nimic; pe 13 februarie am incetat sa mai intreb ceva...nu ca nu mi-ar pasa, dar e mai bine asa...macar pentru linistea mea...Ti-am raspuns totusi la fiecare intrebare, ti-am zis ca ne vom vedea, iar replica a venit cumva triumfatoare "multumesc, atat am vrut sa aud"...
Oare de ce vin telefoane de unde nu (mai) astepti, iar de acolo de unde ai vrea sa primesti...poate pentru ca de acolo nu va veni niciodata; si poate are si asta un sens...
Oare ce-i in mintea ta?Oare mai tii la mine...sau e doar o obisnuinta, familiaritatea de care nu poti sa scapi? Oare mai crezi? Oare mai speri?

Sunt momente cand mi-e dor...cand imi vine sa ascult piesa "Am I still the one?"...cand imi aduc aminte ce am vazut la tine...cand imi aduc aminte ca am fost fericita...sunt momente fixe si clare in care stiu ca eram fericita...cand nu conta decat ca eram noi si eram impreuna...Sunt momente cand imi pun intrebari...cand vreau sa revin si cand vreau altceva...
Insa...acum nu stiu cum sa trec peste...nu stiu cum sa te iert...cum sa-ti accept inconsecventa, cand am nevoie acum mai mult ca oricand de stabilitate?Cum sa netezesc coama leului zburlit transformat acum in pisicuta?