Se cheama pietrificare; de fapt, ar trebui sa se numeasca tristete...de ceva vreme simt o furie impotriva vietii, a ghinioanelor pe care le-am avut, impotriva mea, a ta...furie pe care nu stiu cum s-o inabus si care ma apasa...In fiecare zi trag aer in piept si continui sa traiesc incercand sa fac pace cu mine...Inca n-am reusit, dar mai incerc, pentru ca am nevoie de pacea asta in sufletul meu;nu stiu in ce moment am pierdut-o, dar stiu ca trebuie s-o gasesc...
As vrea sa spun atatea, dar poate cuvintele nu-si au rostul...as vrea sa nu fi provocat suferinta in mod inutil...
Inca nu realizez ce am facut... simt doar un fier rece in tot corpul...poate voi realiza mai tarziu...sau poate e doar o stare ce avea nevoie de un nume si de un final...sper doar ca n-am facut o greseala; si daca da, sper sa ma ierti...
You've never got around when I needed you and that was ok.But eventually I stopped needing you.
I'm sorry.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Bunaa! Merci de vizita si de recomandare:). Am urmarit serialul si chiar imi place, dar n-am apucat sa vad decat primele doua sezoane. Si eu ma regasesc in ceea ce scrii. Imi amintesc de perioada in care ascultam Never there de la Hoobastank. Cred ca se potriveste foarte bine cu situatia. Cu timpul te vei regasi putin cate putin. Pana atunci sper ca asta sa-ti aduca un zambet pe buze: http://www.youtube.com/watch?v=0nDClh9NpZw
Trimiteți un comentariu