luni, 27 octombrie 2008

Marea, marea




Am incheiat in sfarsit cu "Marea, marea", prilej cu care o sa-mi scriu cateva reflectii legate de aceasta carte.O sa le schitez doar, pentru ca nu am rabdarea unei constructii prea elaborate...sa purcedem :

  • pe la jumatatea romanului a inceput sa ma incerce un sentiment de deja-vu, sau mai degraba de deja-lu; oricum pana la sfarsitul romanului am scapat de el.Oricum, nu cred ca mi s-a intamplat pana acuma sa uit ce am citit...si sa mai citesc o data :-)
  • subiectul nu mi s-a parut foarte consistent - un actor/regizor pensionat, retras intr-o casa pe malul marii, isi descopera prima iubire (intre timp maritata cu un sot gelos) si procedeaza la convingerea ei de a-l urma si chiar la rapirea ei.Ceea ce am remarcat este o maniera teatrala de punere in scena a dialogurilor, natura burlesca a unor situatii si anumite clisee (vezi sotul gelos, fiul adoptat care a fugit, banuiala de asasinat indrepata impotriva sotului).Nu in ultimul rand, romanul are o doza de suspans, insa nu foarte bine distribuit si nici alimentat corespunzator
  • am gasit un citat interesant, incarcat de profunzime (nu m-as fi asteptat) : "Timpul, ca si marea, dezleaga toate nodurile. Aprecierile asupra oamenilor nu pot fi niciodata definitive, ele se alcatuiesc din suma si sintetizarea unor trasaturi, care impun pe loc necesitatea unei reconsiderari. Aranjamentele umane nu sunt altceva decat fire lasate in suspensie si calcule incerte, indiferent de ce pretinde arta in incercarile ei de a ne consola".
  • in ansamblu, nu am fost foarte incantata de carte (poate nu i-am surprins eu profunzimea, ori maretia?!?), desi pe coperta interioara am citit ca "este considerata cea mai reusita carte din prolifica si indelungata cariera literara a lui Iris Murdoch". Seriously? Seriously? I've read better...

Azi mi-a cantat in cap toata ziua piesa "Little tornado" - Aimee Mann...poate pentru ca ziua de azi a fost un pic de "little tornado" (la figurat); pana la urma, s-au calmat lucrurile si eu am primit vesti imbucuratoare...poate exista cineva acolo sus care le aranjeaza pe toate :-)

Un comentariu:

moonlightblues spunea...

Eu citesc acum Discipolul si am aceeasi senzatie de deja-lu dupa Clopotul,cel putin la modul in care-si contureaza personajele,unul dintre ele cu probleme de identitate sexuala, multimea simbolurilor... poate trebuia sa las o pauza mai mare intre ele